Ai o carte pe noptieră de trei săptămâni. O deschizi, citești două pagini, o închizi. În loc să iei alta, amâni, pentru că ți se pare că nu ai voie să renunți. Exact această situație are un nume în comunitatea cititorilor: DNF. Și, contrar a ceea ce simt majoritatea cititoarelor, abandonarea unei cărți nu este un eșec, ci o decizie sănătoasă de gestionare a timpului tău.
Ce înseamnă DNF
DNF vine de la Did Not Finish și descrie o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o. Termenul e folosit curent în recenzii și în cluburile de lectură online, unde cititoarele marchează astfel titlurile pe care le-au lăsat deoparte, fără să le dea neapărat o notă.
De ce ne simțim vinovate când renunțăm
Vina vine din școală, unde lectura era o obligație cu termen-limită, și din ideea că o carte începută este o promisiune. La asta se adaugă costul: ai plătit cartea, deci ți se pare că trebuie să o duci până la capăt.
Economiștii numesc asta eroarea costului irecuperabil: banii sunt deja cheltuiți indiferent ce faci, dar orele pe care le mai investești nu se întorc. Am scris pe larg despre cititul ca pauză mentală, nu ca performanță, iar logica este aceeași: lectura nu este o competiție cu tine însăți.
Semnele că e momentul să pui cartea deoparte
● Citești aceeași pagină de trei ori și nu reții nimic
● Preferi să stai pe telefon, deși ai timp liber și cartea la îndemână
● Nu îți pasă ce se întâmplă cu personajele
● Continui doar ca să poți spune că ai terminat-o
● Cartea îți strică plăcerea de a citi în general
Cât îi dai unei cărți înainte să renunți
Cele mai folosite repere în comunitate sunt regula celor 50 de pagini și regula celor 100 de pagini minus vârsta ta, propusă de bibliotecara Nancy Pearl: cu cât ai mai multă experiență de lectură, cu atât ai mai puțin timp de pierdut.
Niciuna nu e obligatorie. Important este să ai un prag, ca să nu rămâi blocată luni întregi într-un volum care nu îți spune nimic.
Nu întotdeauna e vina cărții
De multe ori problema nu e romanul, ci momentul. O carte densă citită într-o perioadă aglomerată pare greoaie, deși în alt context ar fi perfectă. Dacă simți că nimic nu te prinde, s-ar putea să fii, de fapt, într-un book slump, iar soluția nu e să te forțezi, ci să schimbi registrul.
Pentru zilele în care nu ai energie, funcționează mult mai bine o lectură ușoară. Am făcut o selecție special pentru astfel de perioade, în ghidul despre cărți pentru minte obosită.
DNF nu înseamnă recenzie proastă
O carte lăsată deoparte nu merită automat o notă mică. Dacă nu ai citit-o integral, nu ai cum să judeci finalul, evoluția personajelor sau sensul întregii construcții. Cea mai corectă variantă este să spui simplu că ai abandonat-o și din ce motiv, fără verdict. Recenziile de acest tip sunt, de altfel, cele mai utile pentru alte cititoare: ele arată cui i se potrivește cartea și cui nu.
Ce faci cu o carte abandonată
Opțiunea 1: pauză, nu renunțare definitivă
Pune-o înapoi în raft și marchează-ți în minte că ai lăsat-o pentru mai târziu. Multe cititoare revin peste un an la un titlu abandonat și îl termină într-un weekend.
Opțiunea 2: sari peste și treci mai departe
Dacă după o sută de pagini tot nu simți nimic, e în regulă să închizi definitiv subiectul. Nicio carte nu merită să îți consume plăcerea de a citi.
Opțiunea 3: dăruiește-o
Ce nu ți se potrivește ție poate fi exact ce caută altcineva. O carte dăruită unei prietene are mai multe șanse să fie citită decât una uitată pe raft.
Cum reduci numărul de DNF-uri
Cel mai simplu mod de a abandona mai puține cărți este să alegi mai atent de la început: verifică genul, lungimea, tropii și ritmul înainte de cumpărare. Dacă te întorci la lectură după o pauză lungă, ghidul nostru despre cum alegi o carte te ajută să pornești cu un titlu potrivit.